CREDINȚĂ
De ce este omul atras de supranatural și de întuneric?
Vrăjitorie. Spirite. Filme construite în jurul fricii. Jocuri în care întunericul și răul devin principala atracție.
În luna octombrie, asemenea imagini sunt peste tot. Le vedem în filme, pe internet, în jocuri, în magazine și, mai ales în apropierea Halloweenului, chiar și în lucruri destinate copiilor.
De multe ori sunt prezentate drept simple forme de divertisment:
„Este doar un film.”
„Este doar un joc.”
Dar Biblia ne oferă un alt criteriu pentru lucrurile pe care alegem să le aducem în mintea noastră:
Întrebarea nu este doar dacă ceea ce privim este „doar divertisment”.
Întrebarea este: ce alegem să cultivăm în mintea noastră?
Când frica devine divertisment
Filmele horror, jocurile și poveștile înfricoșătoare sunt construite tocmai pentru a produce teamă, tensiune și neliniște.
Psihologia încearcă să explice de ce oamenii ajung să caute asemenea senzații, mai ales atunci când știu că pericolul nu este real. Dar faptul că putem explica un comportament nu înseamnă că el devine automat bun.
Biblia spune:
Dacă Dumnezeu ne cheamă la pace și la o minte îndreptată spre lucrurile curate, merită să ne întrebăm de ce am căuta intenționat lucruri care cultivă frica, violența și întunericul.
Biblia condamnă practicile oculte
Când ajungem la vrăjitorie, spiritism, ghicire sau încercarea de a comunica cu morții, Scriptura este foarte clară:
Biblia nu prezintă aceste practici ca pe niște modalități nevinovate de explorare a supranaturalului.
Dumnezeu îi spune poporului Său să se țină departe de ele.
Problema apare și atunci când lucrurile pe care Biblia le condamnă sunt transformate în ceva atractiv sau amuzant. Vrăjitoria devine o putere interesantă. Spiritele devin personaje. Moartea devine decor. Frica devine distracție.
Dar faptul că un lucru este prezentat într-o formă atractivă nu schimbă principiile Scripturii.
Pot morții să comunice cu cei vii?
Biblia descrie moartea ca pe un somn și afirmă:
Când Lazăr moare, Isus folosește aceeași imagine:
Câteva versete mai târziu, Scriptura clarifică faptul că Isus vorbea despre moartea lui Lazăr.
Speranța creștinului nu este că omul continuă să trăiască în mod conștient după moarte și poate comunica cu cei vii. Speranța este învierea.
Tocmai de aceea încercarea de a comunica cu morții nu este doar interzisă de Dumnezeu, ci intră în contradicție cu ceea ce Biblia ne spune despre starea celor morți.
Saul a căutat răspunsul în locul greșit
În 1 Samuel 28 îl găsim pe Saul într-un moment de teamă și disperare.
Pentru că vrea să afle ce se va întâmpla, merge la femeia din En-Dor și caută un răspuns printr-o practică pe care Dumnezeu o interzisese.
Experiența lui Saul ne lasă un avertisment important.
Frica și dorința de a primi răspunsuri nu justifică apropierea de practicile oculte.
Biblia ne avertizează că lupta spirituală este reală:
Tocmai pentru că există o luptă spirituală, creștinul nu este chemat să experimenteze întunericul, ci să se țină departe de el.
Ce alegem să lăsăm în mintea noastră?
Poate că unul dintre cele mai mari pericole apare atunci când lucrurile întunecate nu ni se mai par întunecate.
Când le vedem suficient de des, pot deveni obișnuite.
În apropierea Halloweenului, simbolurile morții, spiritelor, vrăjitoriei și fricii sunt transformate în costume, decorațiuni și divertisment.
Creștinul trebuie însă să privească dincolo de ambalaj.
Scriptura spune:
Nu avem nevoie să explorăm întunericul pentru a cunoaște lumina.
Nu trebuie să experimentăm ocultul pentru a înțelege de ce Dumnezeu ne avertizează asupra lui.
Și nu trebuie să cultivăm frica atunci când Dumnezeu ne cheamă la pace.
Întunericul poate fi făcut să pară atractiv. Dar chemarea creștinului rămâne aceeași: să rămână în Lumină.